Despre ceva cu colegi și team buildinguri

Am observat zilele astea la muncă un paradox al familiarității. Când stai tu așa călduț într-o firmă sau într-o echipă se întâmplă să te înțelegi bine cu lumea și mergeți la team-building-uri, la bere. Vă mai adunați acasă la unu la altul, mai faceți o cumetrie împreună și e așa de bine și ți-ai găsit oameni faini care să te înțeleagă. Doar ești și tu, acolo, un suflet mic.

Daaa, ei te vor înțelege când o să întârzii la întâlniri. Când în timpul întâlnirii o să porți vreo 2-3 conversații la telefon, căci e ceva important. Te vor înțelege când zici că faci ceva până vineri și nu mai faci. Te vor înțelege când îi rogi să îți facă o favoare și să stea un pic mai mult la serviciu să te ajute să termini ceva. Te vor înțelege când vorbești urât de alți colegi, dar de care ei nu au aceeași părere. O să închidă un ochi când dau de un cod scris cu picioarele, căci știu că ai avut o zi proastă…Din astea.

Nu zic că nu e grozav să fiți așa apropiați. Dacă vă înțelegeți bine, atunci și munca în echipă e mai bună. Știți la ce e bun fiecare și ce îi place fiecăruia, deci vă sincronizați mai ușor. Știți când puteți să vă hăhăiți ca nebunii de o chestie și va fi ok. Știți când e musai să trageți tare și să vă înțelegeți din priviri. Știi care rezistă la o băută și care nu. Aveți subiecte nesfârșite de conversație și când le terminați pe cele de interes comun, vă puteți întoarce oricând la o mică bârfă de serviciu. Îi uber cool.

Unde e paradoxul? Păi, dacă colegul de serviciu e ”your cousin from another mother”, de ce să nu te porți cu el la fel de frumos cum te-ai purta cu un coleg necunoscut cu care încă nu îți permiți prea multe?

Tadam! Familiaritatea, pe lângă buchetul minunat de avantaje aduse, cam omoară politețea și te face mai permisiv și unde nu e cazul. Cei pe care îi apreciem, ar trebui să fie totuși un pic peste cei pe care îi cunoaștem vag. Nu? Ia gândiți-vă un pic la ce zic eu, până nu face un coleg boom și explodează.

Așa că: nu merg în team building nici picurată cu ceară!

Totuși, am auzit că nu e bine să fii radical. Cred că merg numai dacă bilduirea implică: atârnare de o sfoară și udare cu găleata și după aia să nu ne vorbim 5 zile! 😉

team-building-1

PS: Am auzit o colegă care atunci când vorbea la telefon cu soțul ei se mega supăra pe el și îl certa ceva de speriat. La serviciu nu am văzut-o niciodată cu nimeni purtându-se așa. Cred că bietul soț și-ar fi dorit să îi fie un coleg de serviciu, cu care nu își permită prea multe.

4 Comments

  1. Team buidingurile in care am fost eu dusa cu arcanul au fost mai degraba drink buildinguri. Nu prea s-a cladit nimic acolo, ba dimpotriva. Chestia misto e ca a doua zi nimeni nu-si mai amintea nimic. 😀

    Like

Comments are closed.