De ce nu am rămas în Viena

Acum vreo săptămână am adunat ceata veselă și am plecat la Viena pentru a doua nostră vizită în capitala imperiului. Am decis că o sa avem un program lejer în care să facem dimineața chestii pentru copii și după amiaza program de voie. M-am gândit să fim niște turiști mai lejeri și să gustăm mai bine viața vieneză.

Așa că de data asta am decis să mă uit la oameni. Mi-au plăcut enorm doamnele vieneze. Îmbrăcate simplu, dar cu extrem de mult bun gust, cu bijuterii discrete, pantofi și genți superbe, pe biciclete prin tot orașul, indiferent de toaletă. Mi-au plăcut mai ales femeile de peste 45 de ani care iși purtau cu un natural incredibil părul care începea să încărunțească sau care era de-a dreptul alb complet. Erau atât de zâmbitoare și carismatice că m-am îndrăgostit de cel puțin 10 ori pe zi. Din păcate fetele mai tinere arătau majoritatea destul de deplorabil…

Parcurile pentru copii ne-au impresionat și ele la maximum. Zero plastic, totul din lemn sau pământ, totul făcut pentru explorare, cățărare, târâre și murdărire. Am stat ca tâmpiții și ne-am uitat cum o cișmea pusă în vârful unui delușor atrage zece copii puși pe făcut râuri, stăvilare și cascade. fără ca cineva să strige la ei să fie atenți să nu se murdărească. Foarte tare ne-a plăcut asta.

Cam din a doua zi am început să ne oprim pe lângă birourile Remax și să ne uitam la chirii și la apartamente și să visăm că ne mutăm la Viena.

Am fi trecut și peste chirii uriașe și faptul că niciodată nu o să putem câștiga destul ca să traim bine și că sigur mirajul s-ar duce peste șase luni, dacă nu ar fi fost o chestie care este prea de tot. Mi se pare groaznic ca strazile să fie extrem de curate și ca toți posesorii de câini să curețe rahatul după ei și să îl pună la tomberoane special făcute pentru asta, DAR la fiecare trei pași să dai peste un ditamai giganticul pișat de câine pe care nimeni să nu îl spele cu șampon de pe jos. Foarte urât!

Așa nu putem!

SAMSUNG

SAMSUNG

 

 

 

4 Comments

Comments are closed.