Fuga de durere

M-a durut azi rău de tot un umăr. Am dormit aiurea și durerea care mergea dinspre gât spre umăr m-a înțepat toată ziua și m-a lovit când mă așteptam mai puțin. Pe la 9 dimineața a început să mă doară un pic și capul, așa că am decis să iau un antinervralgic înainte să plec în oraș. Parcă m-a lăsat un pic și capul și umărul, dar pe la 13 durerea a revenit. Am încercat un algocalmin, în speranța că îmi va fi mai bine și din nou câteva ore durerea a fost mai surdă. Spre seară umărul a început să mă doară iarași. Când eram pe drum spre dulapul magic am decis să nu mai iau nimic, că nu are rost.

Mi-am dat seama că după mulți ani de migrene și dureri de cap continue, sunt așa de obișnuită cu analgezicele, că la orice durere, mă îndrept rapid spre dulap ca să o calmez și să îmi continui ziua. Îmi e groază de a sta și o oră cu durerea oribilă de cap, cu ochii care nu suportă lumina și cu auzul hiper sensibil la orice zgomot. Simt că durerea mă handicapează și îmi fură mintea cu totul.

La radio tocmai s-a scurs un calup de reclame la medicamente. Jumătate erau pentru medicamente care luau durerea cu mâna și cealaltă jumătate pentru diverse vitamine și suplimente alimentare. Dacă ne-am lua după reclame, atunci suntem niște roboței în căutarea unor pastile care să ne facă să ne simțim mai puternici sau a unor pastile magice care să ne ajute să nu ne mai doară nimic. Țac pac, deschizi cutia, iei pastila și orice problemă dispare ca prin minune.

Oare suntem dependenți de o viață fără durere? M-a părăsit prietenul, bocesc un pic, mă îndop un pic, îmi schimb profilul de FB, merg la o petrecere și mă îmbăt un pic. Pun capac durerii care trebuie să tacă. Nimic nu trebuie să îmi strice iluzia vieții mele fericite. Mă doare măseaua, iau repede un analgezic, merg la dentist, cer o anestezie, repar problema, iau o rețetă de ketonal pentru când dispare anestezia și mă vait un pic. Pun capac durerii care trebuie să tacă. Nimic nu trebuie să îmi aducă aminte de corpul meu făcut din carne și oase.

Mi-e teamă că lumea asta a noastră civilizată și modernă face din noi păpuși de paie, incapabile să îndure cel mai mic disconfort. În același timp, trei sferturi din glob, nici nu știu ce e aia ibuprofen de 200, de 400, de 600 și de 800.

 

 

 

 

12 Comments

  1. Si eu eram un robotel dependent de nurofen la un moment dat, dar si de omez, omeran…acum tre sa arunc si ultima cutie, probabil expirata, produsa acum multi ani. Acum sunt dependenta de smoothie 😋, stii tu…Hugs

    Like

  2. Wow, that’s news. Unde era cind aveam asa nevoie de el?😆Lasind gluma la o parte, ajunsesem din pacate si eu robotelul cu pricina, dar intr-un moment de …mindfulnes am ales sa ma intorc la … radacini vindecatoare.😊

    Like

      1. da, bineinteles, dar am incercat sa ies din “roboteala” 🙂 si incerc variantele din strabuni, adaptate la timpurile noastre. De cele mai multe ori, au functionat si am scapat de pastilele minunate care incep cu “antibiotic”:(

        Like

  3. Cand ne vedem, iti povestesc cum a scapat o prietena de-ale mele de nevralgia Arnold (parca asa ii zice). Intre timp, iti zic metoda mea de a scapa de durerea de umar: alerg (probabil miscarea repetata a bratului face bine) pana cand ma lasa umarul si ma ia durerea de tibie:))

    Liked by 1 person

  4. Probabil ca la fel se intreaba si ei despre noi, “civilizatii”… Ma frate, cum naiba or trai aia fara scoarta de salcie, ca uite cum ia durerile cu mana?!

    Like

Comments are closed.