Scrum-ul nu a omorât încă pe nimeni. Încă!

Am citit ieri, articolul unui coleg care zicea că Scrum-ul a omorât software craftsmanship-ul. S-a luat omul de meșteșugul nostru ăl bun. Of of. Am rumegat un pic și mi-a venit o idee care nu o să vă placă, dar poate că e adevărul gol-goluț.

Și dacă Scrum-ul nu a omorât craftsmanship-ul, ci s-a prins că meșteșugul moare din altă cauză și din contră, ne-a pus la îndemână o metodă prin care să nu omorâm și proiectele și firmele laolaltă cu meșteșugul?

Pe cine ajută mai mult toate ceremoniile astea de clarificare, detaliere și aliniere în echipă? Pe cei buni, care oricum pricep ușor cam tot și s-ar descurca în orice situație sau pe cei mai începători, care au nevoie de suport și ghidare? Nu cumva Scrum-ul ne ajută să lucrăm cu noua față a programării, aceea de muncă accesibilă celor vreo 50.000 de programatori, numai din Cluj? Nu cumva cei mai plictisiți de el sunt cei ce au atins cele mai înalte trepte ale meșteșugului și pentru care devine pierdere de timp? Hmmm. Sună plauzibil?

Lăsând la o parte Scrum-ul, mă tot gândesc la cei mai faini programatori pe care îi știu și ce îi face pe ei, ei. Pe lângă că sunt foarte deștepți, mai au câteva ingrediente magice care îi diferențiază de restul. Au o curiozitate avidă de orice. Vor să înțeleagă tot, să vadă și întregul și toate piesele lui și să înțeleagă cum funcționează absolut orice. Sunt tot timpul în căutarea unui mod mai bun și mai rapid de lucru. Învață enorm de multe și încontinuu. Dacă nu au ocazia să învețe lucruri noi și să se împingă tot timpul mai departe, devin atât de plictisiți încât mai bine îi lași să plece. No, dragilor, așa ceva nu mai găsești în toți programatorii. La începuturile programării, pe la noi prin birouri erau numai din ăștia deoarece era un domeniu nou și ei erau temerarii curioși. Cu cât programarea devine non-mainstream cu atât crește diversitatea celor ce vor să fie programatori, dar ingredientele lor de bază încep să difere foarte mult și nu mai dai numai de pasionați care devin meșteșugari.

Așa că iacătă cum avem nevoie de un mod de lucru care să ne permită să scoatem cu succes proiectul la capăt chiar și când punem pe lângă unu-doi Greuceni și câțiva programatori care nu vor vrea niciodată să fie Greuceni, ci doar să își facă treaba binișor, dar fără eforturi majore. Greucenii nu vor fi niciodată opriți sau motivați de un mod de lucru. Ei sunt de neoprit. Așa că, nu. Nu Scrum-ul omoară craftsmanship-ul, ci creșterea accesibilității programării. Și nici asta nu omoară craftsmanship-ul, ci doar îl face să pară mai rar și mai scump.

Later edit, după o discuție de cafea numa bună: Dacă vrem numai meșteșugari, se poate! Dar cu firme de 20-30 de oameni, nu de 200-300, unde profitul îl scoți cu lopățica și nu cu lopata. 😉

 

 

2 Comments

  1. Sau Greucenii simt ca e nevoie de un Scrum imbunatatit, care sa sustina afluxul de programatori mainstream si care sa permita acelor Greuceni sa devina tot mai eficienti s. Doar ca nu are un nume si nu a fost definit prin Silicon Valley..inca

    Like

Comments are closed.