Să NU îți fie rușine!

Dacă urăsc ceva pe lumea asta e să aud mame spunându-le copiilor că le fac de rușine. Cum poate cineva din exterior să îți cauzeze ție un sentiment care vine din mintea ta, așteptările tale și educația ta? Credeam că idioțenia asta cu rușinea urma să dispară odată cu ultimele generații crescute cu frica gurii satului în sân, dar m-am înșelat groaznic. Ca părinți crescuți pe sistemul rușinii credem, din păcate, că dacă copiii noștrii nu se comportă fix cum vrem noi când vrem noi, atunci asta nu poate reflecta decât că i-am crescut prost și astfel are satul ( redus acum la părculețul de mămici vigilente, la părinții colegilor de grădinița/școală, la rudele de gradul 143) ce vorbi pe seama noastră. Și ne e rușineee.

Ieri la doctor o mamă și-a lăsat băiatul să plângă de durerea unui vaccin fără să îl consoleze, pentru că îi era rușine. Asistenta îi spune că ce tot plânge atât că doar nu e fetiță și se face de rușine. Băiatul învață ce e rușinea și care e efectul rușinii asupra mamei lui: o îndepărtează și e numai vina lui. Va învăța că nu trebuie să își facă mama de rușine și va învăța perfect poezia pentru serbarea de sfârșit de an.

La școală o să îi fie rușine să pună întrebări. În primele clase, pentru ca profesorul să nu îl considere prost și neștiutor. În clasele mai mari ca să nu pară prea interesat de școală, căci și asta e o rușine. Și așa dispare ”De ce?”-ul și apare un adult care va vrea informația culeasă, mestecată și scuipată, gata de a fi înghițită, oricât de aberantă ar fi.

Ajunge la serviciu și îi e rușine să își spună părerea, de frică să nu râdă cineva de el și își pierde orice simț al inovației. Îi e rușine dacă face greșeli și devine extra precaut, ba chiar va minți dacă poate, ca să iasă basma curată. Va căuta reguli și proceduri pe care să le urmeze pas cu pas, orbește ca să nu poată greși.

Întâlnește o fată și îi va fi rușine pentru orice stângăcie are. Îi va fi rușine și să îi spună că o iubește dacă în gașca lui așa ceva nu se face. Îi va fi rușine dacă e prea slab sau prea gras sau prea păros sau prea chel. Îi va fi rușine dacă nu reușește să își facă căsnicia să funcționeze, dar va înghiți tot și va continua. Va face copii și îi va fi rușine dacă nu sunt perfecți și așa cum spun alții că trebuie să fie. Așa va închide bucla și va crea următoarea generație sub umbra rușinii.

Nu suntem proști destul dacă nu lăsăm rușinea să ne și omoare. Suntem pe primul loc în Europa la decese cauzate de cancer mamar și de col uterin pentru că probabil ne e rușine să mergem să ne căutăm în părțile… rușinoase. Suntem pe primul loc în Europa la avorturi pentru că ne e rușine să vorbim deschis despre educație sexuală în școală, la care se adaugă frica unor puritani că o să știe copiii prea multe ”prostii”.

Una e bunul simț și buna creștere din care izvorăște rușinea personală a unei greșeli și alta e rușinea învățată progresiv și izvorâtă din ce va zice lumea. A doua e o mare porcărie zic eu și niciun copil nu are nevoie de ea.

Hai să ne lăsăm demonii acasă și nici măcar să nu ne învățăm copiii cuvântul ăsta scabros!

ae7e3df2a028a9b8f949c08932533560

 

 

 

 

7 Comments

  1. De când toți sunteți specialiști în a va da cu părerea? Ai văzut ceva pentru 5 sau 10 minute . O cunosti tu pe acea mama? Nu tot timpul găsești cuvântul potrivit sau comportamentul potrivit. Greșești și te îndrepți. Sunt sigura ca nu ii este rușine de copilul ei, asta a fost reacția ei de moment. De aia ne triem în viata !!!!! Fiecare face cum crede el ca e mai bine. Mai terminați cu sfaturile voastre. Demonii ii ai tu, care nu ai ce face decât sa faci pe sfătoasa. Acum o să-mi arunci tu mie ca raspuns complexele tale, dar crede-mă ca nu răspund la provocări. Și încă o intrebare: tu grija cui o aveai când stăteai cu ochii pe copilul altuia?

    Like

    1. Nu suntem specialisti, e doar o parere. Daca nu am avea pareri diferite si nu am vedea lucruri diferit, nici nu am evolua. Am stat impreuna in sala de asteptare 20 de minute. Nu stiu cum se comporta in rest, dar am vazut ca ii era rusine atunci si am vazut un copil plangand 20 de minute si o mama care nu s-a uitat aproape deloc la el in acele 20 de minute. Nu pot sa intorc ochii cand vad si aud un copil care plange. Daca asta e considerat ca stateam cu ochii pe copilul altuia, atunci asa e. Nu stiu care e comportamentul ei in rest si nu o blamez cu nimic. Spun numai care cred eu ca sunt repercursiunile rusinii de gura lumii, repercursiuni prin care am trecut personal.
      La fel cum am dreptul la parerea mea si tu ai dreptul la a ta, ignori ce am scris si treci mai departe cu ce crezi tu ca e mai bine.

      Like

Comments are closed.