Un plastic aici, un plastic acolo

Am pățit o scârboșenie cu efecte pozitive. Duceam și eu ca o floricică o pungă la gunoi când mă trezesc că s-a ușurat brusc după ce s-a spart pe cărarea spre tomberon. Oai! Nimic mai nasol decât să îți culegi gunoiul de pe jos. Suflec mânecuțele și mă apuc de strâns ca o prințesă îngrețoșată. Aici o cutie de iaurt, acolo o pungă de fructe, aici o cutie de brânză, acolo o cutie de la ceva șuncă, acolo o pungă de la pufuleți. Ce să vezi, mai tot coșul meu era de fapt format din diverse plastice și ambalaje, pe care eu nu le duc la reciclat din cauza dimensiunilor mici. Probabil și din cauză că ar trebui să le spăl și nu mă prea atrage asta.

Măi, dar nu e ok! Ce facem cu pingunii, broaștele țestoase, pânza freatică și sutele de ani după care eu nu o să fiu decât oale și ulcele, dar în Pata Rât cutiile mele de iaurt o să fie aproape intacte.

M-am pus pe gândit și am făcut tot ce am scris mai jos. Sunt deja câteva luni de când mă țin de asta și am redus foarte mult plasticul din gunoi.

  • cumpăr iaurt la butelcă mare ( și aia sigur ajunge la reciclat).
  • cumpăr mezeluri feliate de tanti la magazin, pe care mi le pune în hârtie, nu din cele feliate și ambalate gata.
  • cumpăr pâine în hârtie cerată.
  • cumpăr lapte la cele mai mari sticle posibile.
  • cumpăr rezerve de reumplere de săpun&detergent, nu pachete individuale și numai la cantități maxime.
  • când comandăm mâncare, specific tot timpul fără tacâmuri, fără farfurii de plastic.
  • când cumpăr unele fructe și legume lipesc direct pe ele bonul de scanat cu prețul ( banane, castraveți, rodii… Nu cântăresc totuși individual 10 mandarine :D).
  • încerc să cumpăr fructe și legume cât mai mult de la piață.
  • mi-am luat câteva plase mari de pânză și le țin în mașină ca să le am tot timpul la mine.
  • nu iau de la magazin pungi când îmi cumpăr haine, de exemplu. Mă duc cu plasa mea, spre șocul tuturor vânzătoarelor care îmi tot spun ”Dar, e gratis”.

Cam atât cred. Mai am hibe și slăbiciuni și calc strâmb, dar nu putem salva chiar fiecare broască din lume, nu?  Nu știu cum să fac cu măslinele. Sunt așa de unsuroase, că pungile în care au stat sunt imposibil de curățat ca să le pot pune la reciclat. Oare sunt nebună dacă mă duc de acasă cu caserola mea și îi zic la tanti de la Cora să mi-o umple? 😀

Voi? Mă învățați și alte șmecherii? Am găsit site-ul ăsta plin de idei bunicele: http://myplasticfreelife.com/plasticfreeguide/ . Numai că nu-i treabă pentru lenoși, cu siguranță!

 

2 Comments

  1. Nu inteleg exact prima idee, dar daca e cu colectivul de locatari nu ai nici o sansa 🙂 A doua e faina si stiu ca pe afara se practica. Nu stiu daca la noi exista asa ceva. Si noua ne-ar placea insa.

    Like

  2. Laudabil, mai ales cand nu ai la nas pubelele.
    Iata niste idei ( cam SF, daca luam in considerare mentalitatea noastra: munca in colectiv sau implicarea comunitatii. Gen ne intalnim locatarii in ziua desemnata reciclarii, la ora desemnata, la o sueta dupa depozitarea reciclabilelor (de preferinta locul sa nu fie tocmai in fata pubelelor, ca vrem discutii cu iz placut si nou si variat).
    Al doilea exemplu, cand sunt in sezon, sa ne adunam cei interesati si sa contribuim la recolta legumelor/fructelor in comunitatile rurale sau ferme contra unei cote-Parte. Produse proaspete, socializare, activitate fizica in aer liber… What’s not to like?
    P.S. Caut oameni interesati de asa ceva:)

    Like

Comments are closed.