Ce face Yoga din om, marți dimineața pe ploaie

Azi la Yoga am pățit o chestie foarte faină. O să ziceți că încep să am cam multe conversații cu mine și poate am nevoie de ajutor profesionist, dar sunt absolut sigură că și voi pățiți la fel. Numai că vă e rușine să recunoșteți. Bun, acum povestea.

La sfârșitul lecției, Daniela, instructoarea noastră cea foarte drăguță și senină, face relaxarea. E un fel de meditație ghidată. Te ajută să te relaxezi oscior cu oscior și mușchiuleț cu mușchiuleț și să îți conștientizezi starea corpului și a minții. Ne zice Daniela azi să ne relaxăm și să venim în contact cu lumea noastră interioară și cu sursa vieții noastre. Ceva de genul ăsta, nu îmi amintesc exact cuvintele. Atunci mie mi se rupe firul și trec în universul paralel în care îi răspund: Praf Daniela, suntem praf numai, lasă tu lumina și creatorul. Nu zic nu, praf de stele și universul e superb și mie îmi pare rău, dar tot praf suntem. Atunci se mai trezește cineva în mintea mea și mai începe o conversație: De unde știi tu? De ce nu lași fata în pace să facă meditația? Tu, praf praf. Habar nu avem. Ne certăm binișor când mai apare cineva: Mai tăceți odata că am ajuns la jumătatea relaxării și nu am făcut decât să ne certăm. Tac cu toții din gură și prind și eu finalul relaxării.

Corp relaxat, minte pusă pe dileme existențiale. Asta face Yoga din om, marți dimineața pe ploaie. Vă țin la curent cu ce face Yoga din om, joi dimineața. 😉

PS: Ah, uitasem să spun că mai participa cineva la toate conversațiile astea. Cineva, care toată ora a zis numai: Au! Mă doare capul! De ce nu am stat acasă?

 

 

sursă imagine: http://www.trilulilu.ro/imagini-animale/ganditorul-de-pe-trilu