Nu arunca copilul pe geam!

Conversație imaginară dintre Eu_Cea_care_aruncă_copilul_pe_geam și Zen_Eu

Gagica, hai respiră! Lasă jos copilul, nu îl poți arunca pe geam. Ce ar zice vecinii?

Buuun, acum ieși un pic afară sau du-te până la baie și respiră un pic. De vreo 324 de ori. Bea și o tărie eventual. Nu nu, stai! Înainte ascultă ce am eu de zis.

Îți e greu, ești obosită, arăți ca naiba, miroși dubios, te dor toate. Altceva? Ah, ai unghiile rupte și casa e vraiște și nu ai pe nimeni să o curețe. Altceva? Și copilul mare face numai ce vrea și numai invers față de ce îi spui tu. Și copilul cel mic nu doarme nopțile și zilele vrea numai la mama și să fie ținut în picioare. Și cel mare urlă de ce l-ai făcut pe cel mic. Atât?

Numa atât? 

Ha ha! Și tu te plângi de atât? Nu ai și tu o problemă mai serioasă? M-ai deranjat din meditație pentru atât? 

Știi ceva, hai înapoi peste vreo 10 ani când în cel mare dau hormonii și cel mic are destulă putere ca să se răzbune pentru tot ce a încasat de la cel mare în ultimii 10 ani. Toate astea în timp ce ție ți-au apărut cam multe riduri.

Poți pleca. Și dă-ți și un șut în fund în drum spre balcon. 

Ia auzi mă. Le trebuie copii și după aia vin și se plâng ce greu e. Dar, ce credea, că e balet? Mai bine îmi iau eu rogojina și plec un pic în vacanță la mama.