Din broască nu se naște crocodil sau LEGO Mania

De două săptămâni, în fiecare dimineață când cel mic e în acomodare la bonă, eu fac ce ar face orice divă singură acasă: ordine în Lego-urile celui mare. Am luat cutiile URIAȘE pline de mașini distruse, stații rupte și piese libere și am reconstruit toate stațiile. Am refăcut toate mașinile de poliție, mașinile de pompieri și mașinile de mină. Am aranjat totul frumos pe drumuri și m-am hotărât că trebuie sortate toate piesele pe culori și depozitate frumos în cutii. Am comandat cutii și am început sortarea, până mi-au ieșit numai piese pe ochi. Ca o divă! ( Știu că nu vă dați seama ce înseamnă asta. O stație are cam 800 de piese si o mașină cam 200. La un calcul ușurel dă cam 7000-8000 de piese aruncate vraiște în niște cutii.)

Într-o seară, cel mare mă ajuta să refacem o stație și nu găseam nici picurați cu ceară o piesă de 1/6 gri. O căutam deja disperați de vreo 10 minute când am decis să o lăsam naibii și să o înlocuim cu prima piesă de 1/6 pe care o găsim, indiferent de culoare, căci oricum e în spate și nu se vede. Evident la următoarea piesă de negăsit copilul zice repede „Las-o mami. Hai să punem altă culoare că nu se vede”. A prins rapid șmecheria.

Terminăm cu stația și trecem la o mașină. Se repetă povestea, dar de data asta era o piesă din fața mașinii, care se vedea binișor. Copilul, repede să o înlocuim. Eu nu. Păi de ce nu? Păi e în față și se vede. Păi ce are dacă e în față?… Deja îi auzeam pe cei de la Marfar cu ”Las-o măi că merge așa!”.

No bun. Dilemă: cum să înveți copilul să facă treaba cât mai bine, dar să fie totuși eficient? Cât timp se consideră a fi eficient să cauți o nenorocită de piesă într-un maldăr de piese când știi că mașina/stația respectivă o să fie distrusă în maximum o săptămână? Voi aveți vreo idee?

Eu, având deja prea multă muncă, m-am decis să nu îmi stresez mintea blondă cu dileme parentale și dacă o ieși un fușeritor, măcar poate o să fie un creativ descurcăreț. Exact ca mă-sa! 😉

În altă ordine de idei, m-am mai prins de o treabă. Plodul ăsta e înnebunit după Lego pentru că acum 2 ani, am fost amândoi de mânuță trei zile la rând la expoziția de Lego ca să ne zgâim la construcții și pentru că în loc să îmi fac manichiura, să mă uit la seriale și să mă relaxez, eu asamblez stații de poliție de Lego.

De abia aștept să crească băieții și să înnebunim complet: