Cultura disprețului

O zi superbă azi în metropolă. Soare, temperaturi moderate, Fed Cup la polivalentă cu Simona Halep și meci de rugby România-Portugalia pe Cluj Arena. Plus că au venit părinții cu un super uriaș și delicios cremeș. Ce să mai vrei de la viață?

Păi, aș fi vrut să nu mă enervez pe idioții care strică toată treaba cu texte de genul: ”Venim de la tenis. Voi nu ați fost? Ah, au mers băieții la rugby? Dar e OK să meargă băiatul la rugby? E un sport bun pentru el?” urmate de privirea aia tipică plină de dispreț. Ia auzi măi, sunt sporturi bune și sporturi rele. Nu știam asta. E nouă pentru mine.

Știu că multă lume privește rugby-ul ca un sport dur și violent. Cred ca nu s-au uitat la niciun meci și să le explice cineva ce se întâmplă. După ce ar face asta, ar privi cu alți ochi unul dintre cele mai dificile și mai disciplinate sporturi.

Numai că nu asta m-a deranjat. M-a deranjat disprețul. Totul e alb sau negru. Mămici de copii și mămici de pisici, tineri și bătrâni, carnivori și vegetarieni, atei și credincioși, bugetari și privați, șefi și angajați, inteligenți și mediocrii, cei ce ridică greutăți și cei ce aleargă, mămici cu cărucioare și mămici cu sisteme de purtare, profesori și părinți, șpăgari și moraliști, cei ce urmăresc constant tenisul și cei ce au urmărit azi prima dată un meci, fumători și nefumători, stăpâni de câini și stăpâni de pisici, conducători de Dacia și conducători de Audi, bicicliști și automobiliști, cititori de cărți și urmăritori de televizor… Fiecare e mai bun ca ceilalți și fiecare după ce i-a pus celuilalt eticheta și l-a încadrat la nivelul de dispreț dorit, poate dormi liniștit căci nevoia lui de a fi un pic special e satisfăcută. Nu îi urăsc pe ceilalți, doar îi disprețuiesc cu superioritate, căci ei știu mai bine și fac mai bine.

Suntem groaznic de intoleranți la orice e diferit. Curiozitatea de a-i descoperi pe ceilalți nu e pentru a-i înțelege mai bine ci pentru a-i bârfi după aia mai bine. Credeam că nu suferim de așa de multe. Cu lamentarea și chițibușăreala de care vă ziceam aici mă lămurisem, dar disprețul ăsta e ceva ce am conștientizat numai recent și după aia mi-a sărit în ochi peste tot.

Medicamente! Medicamente!

 

Sursă fotografie:http://limbajulcorpului.ro/dispretul-evaluarea-pozitiva-fata-de-sine/