Mă declar învinsă!

La începutul săptămânii, în minunatul post O zi INCREDIBILĂ, vă spuneam că îmi iau o vacanță de 2 săptămâni ca să fac curat în dulapuri. Jur că mai bine făceam curat în dulapuri decât să îmi stresez crunt neuronul cu adevăratul meu plan super ambițios.

Înainte să îmi cumpăr cărți eu stau și tot citesc recenzii și recomandări, după care fac o comandă măricică la Polirom, așa că sunt acoperită câteva luni cu cărți și am șanse minime de eșec. Luni când am fost pe la Cora, nu știu de ce, m-am oprit pe la cărți și am dat cu nasul de Solenoidul lui Mircea Cărtărescu. Nu am fost niciodată un fan, dar cred că nu am dat niciodată destulă atenție la ce a scris și nu am încercat să citesc nici măcar Levantul, ca domnul președinte Băsescu ;). Citisem niște laude scurte ale cărții pe ceva bloguri și fără să mă uit la preț și fără să citesc un pic din carte, mi-am zis să mă provoc! Mi-am propus 2 săptămâni de concentrare maximă să o dovedesc.

Ajungând acasă, îmi dau seama că a costat 70 de lei ( șaptezeci de lei = 20 de delicioase croissante cu ciocolată de la Panemar = cam o lună de intrări la bazin = o mașină de curse de LEGO = o bluză făinuță la reduceri = benzină pe jumătate de lună…..) și după ce mi-o fură minunatul meu soț ca să o răsfoiască pe tron aflu dintr-un strigăt plin de râs: ”Dragă, tu ai văzut că sunt 830 de pagini fără niciun dialog?”. Ce știe el ce e aia literatură de înaltă calitate? Fac haka și mă pun pe citit. În fiecare seară, săptămâna asta, am reușit să citesc 10 (ZECE) pagini înainte de a adormi extrem de incomod cu ea în mână și în fiecare seară m-am chinuit 2-3 minute să îmi amintesc ce citisem în seara anterioară. No…nu-i de-a bună. Eu nu pățesc așa ceva! Așa că o iau și pe lumină și după vreo 20 de pagini îmi dau seama că îmi e imposibil să o citesc. Stilul nu mă prinde, salturile din realitate în oniric nu mă prind, personajul nu mă prinde… nimic nu mă prinde. Pur și simplu nu e genul meu. Nu pot să zic nimic despre carte pentru că nu rezist să o citesc. S-ar putea să fie genială, dar deocamdată, eu nu am capacitatea de a o citi..

Ce ziceți că aș putea face cu o carte de 870 de pagini și cel puțin jumătate de kil?

  • Opritor de ușă?
  • Suplinitor de gantere?
  • Armă letală, după ce fac bicepși ca să o pot arunca?
  • Pedeapsă ca lectură de seară pentru copii?
  • Înălțător ca să ajung la dulapurile de sus?
  • Spărgător de nuci?
  • Să mă dau hipsteriță, la un ceai într-un bar de hipsteri?

Aveți alte idei?

Vrea careva să o citească? O dau cu drag cuiva cu mai multă minte decât mine!