O idee posibil faină

La noi în sat am învățat că atunci când faci un lucru bun și de care mai ești și mândru atunci să îți ții gura și să nu te lauzi in dreapta și stânga. În ideea asta am tot stat și m-am gândit dacă să vă zic sau nu ce am făcut. Am decis să vă zic, căci poate e mai de ajutor zisă decât ținută. Poate o puteți prelua și ajutăm mai mulți în modul ăsta.

Vă introduc în context cu două informații.

Prima: Balaurul cel mare tocmai o să facă 5 ani. De cel puțin jumătate de an umblă aproape zilnic după el cu un catalog de Lego și salivează pe un set de Lego mare, frumos și scump. Mult prea scump pentru cât e el capabil să rămănă entuziasmat de o jucărie. Așa că am decis să îi testăm perseverența și  i-am promis că îi luam setul de ziua lui. După 6 luni, când l-am întrebat ce vrea de ziua lui a rămas fidel ideii de Lego.

A doua: Camera lui arată ca un magazin de jucării. Am greșit și știm asta și remediem mania pas cu pas. Numai că durează un pic până ne educăm și pe noi părinții…

Și acum ideea cu potențial bun: Luând informațiile de mai sus ne-a venit ideea de a propune invitaților de la petrecerea balaurului să îi luam împreună setul de Lego și doar atât. Un cadou mare din partea tuturor urma să fie mai simplu pentru părinți, bine pentru camera lui, bine și pentru noi. Am făcut un calcul simplu și am ajuns la concluzia că e nevoie de 30-50 de lei de la fiecare copil invitat și se acoperă perfect costul cadoului.

Bucuroși de idee, expun moștenitorului tronului ce m-am gândit. Copilul aude doar Lego și evident că e de acord. Așa că dă-i și scrie părinților. Dar hopa, apare buba. Cum să cer eu de la părinți o sumă de bani pentru copilul meu? Dacă cineva vrea să ia cadou mai ieftin de atât sau are deja o jucărie dublură pe care vrea să o dea mai departe? Nu era bine deloc. Așa că ne-a mai venit o idee: dă fiecare cât vrea și dacă vrea, iar ce este peste suma cadoului donăm unei asociații care are programe pentru copii de grădiniță și căreia noi donăm o sumă modică lunar.

Zis și făcut. Cam jumătate din părinți au contribuit la acest cadou și am strâns o sumă foarte frumoasă de 700 de lei. Din ei, 400 de lei au mers ca donație, iar restul au fost parte din cadou.

No? Ce ziceți? Nu e o idee faină?

PS: TULAI! Ăsta e al 100-lea post al meu. Mi-am zis că la 100 mă decid dacă mai continui sau nu. Ce post fain pentru numărul 100! Mi-s mândră ca un pepene în pârg. Fac boom acușica. 🙂