Închiriez tutuţă blondă cu ochii mari şi albaştrii

Trebuie să vă povestesc o întâlnire de gradul 3 cu un vecin, în timp ce eu îmi așteptam șotul. E de acum vreo două luni, dar mai am momente în care mă gândesc la ea şi râd singura. Vecinul e undeva pe la 33-38 de ani, foarte vorbăreț și îl știți de aici ca Vecinul prea-inteligent care tocmai lucreaza la doctorat si sta acasa cu copilul intre timp. 

Eu: Salut

El: Salut. Auzi, voi aveţi şi garaj aici?

Eu: Da

El: Ah, aşa da. Eu nu am şi am două maşini. Nu zic, sunt de firma, aş putea să le las la serviciu, dar când vin seara târziu nu am chef să vin pe jos. Am firmă aici aproape, aş putea să vin pe jos.

Eu: De ce nu faceţi cerere pentru loc de parcare?

El: Am făcut, dar nu mi-au dat. Am vorbit cu cineva din Primărie să îmi rezolv, dar chiar nu au. Dacă ştii pe cine trebuie, ca mine, se rezolvă, dar nu am mai vrut să insist. Stau aici, la blocul ăla. Ne-am mutat acum 2 ani. Am luat apartament de 130mp cu 80.000E. I-am zis ăluia că să scadă preţul că eu îi dau banii jos, nu aşa. Că puteam să iau şi în altă parte, dar eu aveam banii jos… şi când s-a trezit ală că eu am bani, îl aveam deja cumpărat pe ăsta. Vreau acuma să cumpăr încă un apartament să îl dau în chirie că am banii jos. Până la urmă îmi rezolv eu şi cu parcarea. Mă gândesc să vând maşinile astea două şi să îmi iau o Toyota hibrid. Ai văzut din alea? Am prieteni care au. Mamă ce tari sunt. ……………………(Partea asta a fost mult mai lungă şi plină de sume exacte şi bunuri şi super servicii sau poate numai mie mi s-a parut aşa……………………………………..)

Eu: Şi unde o încarci?

El: Păi nu am unde, dar o ţin pe benzină până am.

Eu: Dar nu îţi ei cu transfer automat benzină-curent ca să facă ea schimbul în mod eficace?

El: Ah. Ţi-a venit soţul, plec. Pa.

Ţin să menţionez că este cam a treia mea conversaţie cu el de când îl cunosc şi nu ştiu de unde avalanşa asta de informaţii private.

Poate are numai nevoie de un prieten bun de impresionat. O tutuţă blondă cu ochii mari şi albaştrii care să îl asculte cu gura cascată. Să nu arate prea bine, căci poate aşa nu şi-ar mai pierde timpul cu el şi eventual să fie şi mămică ca să aibă interese comune.. Cam aşa, ca mine! Poate mă pot închiria ca să zâmbesc suav şi să dau din cap ingenu. Fac un business…ceva..

Sau poate numai e prietenos, dar nu se poate abţine să nu îşi spună şi mărimea la chiloţi dacă îl ascultă cineva..

Sau poate o să fiu trăsnită pe loc după ce o altă vecină îi recomandă să citească un blog fain 😉 şi îi dă adresa mea… Ce periculos trăiesc!