Banici vs Barbantan. Au ba!

Fugind de canicula groaznica ne-am refugiat la munte pentru urmatoarele saptamani asa ca avem timp din belsug sa intram in contact cu satucul si dragii nostrii vecini si sa avem multe povesti de depanat la batranete.

Acum cateva zile a fost o furtuna de un sfert de ora ne-a doborat cu gratie 10 brazi din poiana. Cum poiana arata ca dupa o tornada si mai avem inca un brad inclinat am zis sa ne punem pe treaba si sa facem curat. Asta inseamna ca trebuia sa facem rost de o drujba si sa ne apucam de
curatat minunatie de brazi si sa ii taiem in busteni pentru scanduri.
Bunnn, simplu nu? De unde luam drujba si cine merge prin sat sa vorbeasca si sa ceara cu imprumut? Ei bine, aici intervine partea distractiva. Numele Banici nu exista in sat, dar numele Barbantan si fata mea sunt cunoscute de prin 1997 de cand am cumparat pamantul. Asa ca: oare cui i-ar da un vecin drujba? La unu negru si barbos pe care il cheama Banici sau la fata lu Barbantan? Meciul pare castigat clar de fata lui Barbantan asa ca pasul urmator fiind elucidat
de cu dimineata ma intalnesc cu vecinul M. si ii zambesc suav si spun ce am patit. Se uita mai lung la mine si vad ca tot da din una in alta si dupa ce ii spun care ii baiul ii zic sa vina sa vorbesca cu sotul meu si se lumineaza.
Bunn, ne intelegem ca ne aduce drujba si pe la pranz apare cu un alt nene si imi spune ca drujba lui e stricata dar colegu are el drujba. In timpul asta colegul trece prin curte pe langa mine, nu zice nimic si se uita in alta parte cautand ceva. Asa ca zic cuvantul magic: sa il chem pe sotul meu sa discutati cu el. Si se lumineaza, se inteleg si totul e minunat.

Mirare! Numele meu a deschis aparent usa dar nici nu au vorbit cu mine ci cu barbosul negru si necunoscut. Ba chiar au baut si o tuica la final si
si-au schimbat numere de telefon. Ce sa fie oare?

Intre timp in curte apar alti doi neni si o tanti cu cai si caruta sa stranga fanul. Nenii au cam 40 de ani si tanti are cam 70 de ani si e mama unuia din ei. O cam bate vantul si am auzit ca ar fi si destul de bolnava dar strange fanul in capite mici pe care nenii le iau si le urca in caruta. La un moment dat nenii stateau jos si se odihneau si unul din ei zice: “Hai tu mai repede
ca stam dupa tine!”. Mai sa fie din nou.

A doua zi nenea cu calul vine sa ne ajute sa scoatem cei aproape 60 de busteni din poiana in curte si se uita prin mine ca prin sticla. Incerc o glumita ceva, nimic. Nici macar un zambet.
Apare sotul meu. Glumesc, se ajuta, trag busteni impreuna si mai beau si o tuica. Ba chiar il cheama si pe Hori sa urce pe cai. Mai sa fie din nou.

Iar in seara asta cand vecinul V. i-a strigat de dupa gard lui Hori: “Culcas-ar maica-ta cu taica-tu sa-ti mai faca un frate!” mi-am zis e clar!
Femeia din satucul montan din Apuseni, unde apa susura lin si canicula nu se simte, e undeva mai sus ca o vaca de muls dar mai jos ca un cal frumos de povara, oricum s-ar chema ea 😉

PS: Pana si la lupte cu pistoalele cu apa am fost invinsa si vreau sa mai zic doar: Muuuuuu