Bunicutele si Jazz in the park

Sambata am aterizat si noi in super aglomeratia din parc si dupa ce ne-am ghiftuit cu tot ce am gasit am cautat un locsor pe un palet sa ne odihnim picioarele si sa bem o bere pe graba. Un copil mic si suparat iti limiteaza doza de atmosfera de jazz pe care vrei sa o iei, iar cand prezentatorul a inceput sa se roage de public sa aplaude caci altfel artistii se bosumfla si nu mai vin la anul am zis ca e destul si pentru noi.

Pe autobuz in spatele nostru stateau doua bunicute si incerc sa reproduc ce a zis una din ele, caci mi-a venit sa ma intorc si sa o pup.

Era cam asa: “Eu am fost si anul trecut. I-ai vazut pe copiii aceia cu hamacurile? Dar ce imi plac, cum stau si se relaxeaza si se hinta. Iti dai seama ce idee grozava: sa faci bani din leganat. Sa legi asa niste hamacuri de copaci si sa le inchiriezi pentru leganat. Imi place tare mult sa stau si sa ma uit la ei.”

Asa bunicuta as vrea si eu sa fiu cand o sa cresc mare!