Mama m-o sfadit…

Mama m-o sfadit, tata o strigat, sotul o dat ingrijorat din cap si sora-mea m-a incurajat. De ce? Ca femeile tinere din familia mea is nebune, de aia! Nici macar prea tinere nu mai suntem si nici foarte nebune, dar incercam sa ne tinem tare!

Situatia e asa: copilul mare la bunici, eu cu copilul mic si cu sotul acasa. Sotul intra in serviciu duminica dimineata si urmeaza sa vina acasa luni dupa-masa si cica doar s-ar putea. Asa ca imi zic eu: de ce sa nu merg si eu la bunici cu micutul si revin cu amandoi marti cand sotul e sigur acasa. 100 de km ar trebui sa fie simplii daca micutul ar dormi.

Mama m-o sfadit, a zis ‘sa nu care cumva’; tata a strigat la mine prin telefonul mamei nici sa nu ma gandesc, sotul a zis ca ne duce el sambata si vina dupa noi luni sau marti dupa ce iese de la serviciu oricat de obosit ar fi si sora-mea a zis ‘cum sa nu! eu mergeam peste tot cu el cand era asa de mic!’.

Asa ca: le spun parintilor ca plec sambata la 13:00 si la 9:30 ma imbarc in calatorie. Micutul e hranit si adormit, i-o dau pe prietena lui Suzi, caut cd-ul cu Mozart ( ca am auzit ca linisteste copiii) si plec catinel. Stiti senzatia aia cand pleca trenul spre tabara la mare? Senzatia aia de frica si libertate presarate cu gust de aventura? Astia erau fluturasii din burta mea. Ma simteam ca la 14 ani si era minunat. Nu am depasit niciunde 100hm/ora, nu am mers pe autostrada caci daca urla micutul nu aveam unde parca si i-am pus scaunul in spatele meu ca sa nu fiu tentata sa ma uit sa vad ce face si cu cat ma apropiam de destinatie ma simteam tot mai mare; aproape atingeam 30 si ceva de ani si 2 metri inaltime!

La 11:00 eram in fata portii si ai mei aveau ochii cat cepele, dar erau mega fericiti ca am supravietuit. Nu am plecat la 13:00 caci stiam ca mama o sa fie cu inima in dinti incepand cu ora aia si pana ajungeam. O mica surpriza nu strica niciodata!

Drumul inapoi azi. Emotii la fel de mari, caci acum aveam 2 copii la bord si cel mare nu e tocmai un ingeraj in relatia cu micutul rival. Dar cu un pic de responsabilizare totul merge ca uns si dupa ce povestim despre fiecare tir si semn de circulatie de pe drum ajungem victoriosi acasa!

De ce sa faci asa ceva? O sa ziceti ca e un pic de nebunie si un pic de iresponsabilitate si un pic de imaturitate si un pic de bravada, dar independenta asta are asa un gust bun!