Știi bunicul acela?

De câteva nopți mă tot gândesc la bunicu. Nimic concret, numai câte un gând răzleț care nu mă mai lasă să dorm. În curând se împlinesc doi ani de când a murit, după o scurtă luptă cu o formă de cancer. Și-a dorit atât de mult să trăiască că a acceptat să facă chimioterapie, deși la 89 de ani nu mai existau șanse de reușită.

Nu a fost un bunic special cu nimic. Nu a fost nici bun, nici rău. A fost bunicul meu pe care l-am iubit și care m-a iubit, atâta tot. Poate de aia îmi bântuie nopțile. În ziua în care a murit am scris tot ce îmi aminteam din copilărie despre el. Lucruri pe care nu vroiam să le uit.  Nu avem cum să nu ne uităm bunicii. Uităm până și ce am făcut noi acum câteva luni. Ce ne rămâne după mulți ani sunt niște vorbe, niște mirosuri, niște gusturi și probabil toate îndulcite și înfrumusețate de mintea noastră. Îndulcirea asta nu prea mai contează de fapt. Imaginea mea e, cu siguranță, diferită de a sorei mele, a mamei sau a tatălui meu și chiar nu contează imaginile lor. Să îți amintești cu drag de cineva, deși știi că nu a fost omul cel mai bun, e mai plăcut decât să fii lucid în toate.

Acesta a fost bunicul meu, așa cum mi-l amintesc eu și cum l-am scris acum doi ani.

Stii bunicul acela care nu a venit sa te vada la maternitate cand a auzit ca esti fata?

Stii bunicul acela care te-a indragit cand ai inceput sa iubesti dulciurile la fel de mult ca el?

Stii bunicul acela care mergea peste tot cu bicicleta si de aia ai inceput si tu sa mergi cu bicicleta?

Stii bunicul acela care iti mintea parintii ca sa iti tina partea?

Stii bunicul acela care facea dimineata un munte de paine in ou, chiar daca mama nu era de acord?

Stii bunicul acela cu care mergeai in statiune cand erai mica si te ducea la injectii cu apa urat mirositoare?

Stii bunicul acela care nu povestea nimic despre razboi dar care ti-a spus ca posteste vinerea ca multumire ca a scapat de acolo?

Stii bunicul acela care ti-a dezvaluit cea mai buna cura de slabire: “daca vrei sa slabesti trebuie sa nu bei apa!” ?

Stii bunicul acela cu care iti placea sa ramani acasa cand parintii plecau la munte ca sa faceti impreuna prajituri?

Stii bunicul acela care isi ascundea in halat bomboane fosnaitoare?

Stii  bunicul acela care atunci cand se supara pe tine erai trista o saptamana intreaga?

Stii bunicul acela care ti-a luat primii papagali?

Stii bunicul acela care a intrat in casa in izmene injurand cele mai urate lucruri pe care le-ai auzit vreodata; dupa ce a cazut cu piciorul in haznaua neacoperita de bunica?

Stii bunicul acela care te urca pe sopron ca sa culegi strugurii cei mai de sus ca sa faceti vin?

Stii bunicul acela care ti-a povestit o singura data cum a iubit-o el pe bunica si cum l-a lasat sa se joace cu nasturele de la sutienul ei cand a mers odata in vizita?

Stii bunicul acela care nu a dansat cu bunica pentru ca nu stia sa danseze si i-a spus ca i-a cazut tunul pe picior?

Stii bunicul acela care te-a invatat ca cea mai buna mancare e cozonacul cu lapte?

Stii bunicul acela care ii certa pe mama si pe tata ca te lasa sa iesi tarziu in oras?

Stii bunicul acela care strangea bani si tii dadea cand mergeai acasa ca sa poti sa iti mai cumperi ceva prin apartament?

Stii bunicul acela care adormea duminica la biserica in scaun si mergeai sa il trezesti sa il duci acasa?

Stii bunicul acela care facea calcule in cap si aduna numerele mai repede decat o sa o faci tu vreodata?

Stii bunicul acela care nu uita niciodata sa iti aduca aminte lucuri pe care le uitai?

Stii bunicul acela care nu a putut dansa cu tine in ziua nuntii caci nu il mai tineau picioarele?

Stii bunicul acela care plange de fiecare data cand va desparteati?

Stii bunicul acela pe care l-ai iubit desi nu erai de acord cu aproape nimic din ce facea?

Stii bunicul acela?

Mi-e teama ca de azi o sa incep sa-l uit

One Comment

  1. Au trecut 28 de ani de cand nu am mai ascultat povestile despre razboi ale bunicului, de cand nu mi-a mai spus previziunile lui despre ce viitor ne asteapta si cum sa ne pastram buni la suflet. Previziunile lui s-au adeverit si i-am urmat sfaturile. Mi-l aduc aminte ca si cum ar fi fost ieri. Iar azi, cand in drumul meu gasesc flori de mazariche, acele floricele roz, salbatice si frumos mirositoare, flori pe care le admiram cand mergeam impreuna cu el la camp, ma gandesc ca e un semn ca dragostea lui exista inca. Un astfel de bunic nu il vei uita niciodata.

    Liked by 1 person

Comments are closed.